Povestea unui inger
In periplul prin viata, am cautat mereu sa inteleg ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa daruiesti totul fara sa accepti nimic in schimbul a ceea ce oferi. Am fost mereu lovit atunci cand ma asteptam cel mai putin, prieteni care se dovedesc a fi dusmani, rude care se iubesc pana la impartirea mostenirii, oameni care isi inseala partenerii de viata si lista dureroasa poate continua. Apoi vine o singura intrebare: mai exista dragostea curata? Vezi atatea cazuri de dragoste materialnica, dragoste perversa sau asa zisa dragoste de ochii presei. Si totusi veti vedea, ca iubirea este totul, ca iubirea poate fi in forma ei cea mai pura si mai inaltatoare, faptul ca iubirea nu a disparut.
Povestea incepe asa: de o buna bucata de timp am inceput sa merg aproape in fiecare seara la slujba de la catedrala din Galati! Si aproape in fiecare seara vine un tanar cu handicap insotit mereu de aceeiasi persoana. Este un om cu chip de inger, un suflet curat prins in temnita unui trup bolnav. Dar desi viata a fost nemiloasa cu el, am observat ca in ciuda dizabilitatilor lui, acest tanar stia toata randuiala in biserica, fiecare gest si fiecare inchinaciune spunea totul despre educatia lui religioasa. Sunt oameni care nu au nici o problema de sanatate si au totul dar nu stiu, ce sa faca intr-o biserica sau cum sa se poarte. Si acest tanar era urmarit in deaproape de insotitorul lui, care nu era nimeni altul decat fratele lui (dupa cum am aflat de la oamenii prezenti la slujba) sau de mama lui dupa cum povesteau cei din jur.
Se pare ca e foarte cunoscut de lumea de aici, preotii il binecuvanteaza, maicile il iau in brate iar lumea din jurul lui ii sunt prieteni. E o mare bucurie sa ii vezi stralucirea din ochi si bucuria de pe fata lui cand se afla acolo.
Fratele lui are mare grija de el, ii sterge sudoarea fruntii , ii da sa bea atent apa si ii urmareste fiecare miscare gata oricand sa il ajute daca are nevoie de ceva. In ochii fratelui se citeste grija de zi cu zi, dar mai ales dragostea cu care isi inconjoara fratele zi de zi. Se vede clar ca acest copil e norocos, are parte de ceea ce multi dintre noi nu avem parte de o dragoste curata si dezinteresata. Suntem multi pe lumea asta, care nu am invatat ce este dragostea adevarata, dar la acest baiat am invatat-o.
M-am gandit in prima faza ce as putea face pentru el, mi-as dori tare mult sa pot sa ajut un asa om care merita respect, dar nu stiu cum. Spun acest lucru, pentru a in prima faza m-am dus sa le ofer niste bani, dar am fost refuzat intr-o maniera eleganta. Si asa ca m-am dat drept un reprezentant al unei organizatii nonguvernamentale si am vorbit cu fratele baiatului. Dupa ce l-am intrebat de ce boala sufera (encefalopatie infantila cronica), l-am intrebat de tratament care cred ca il urmeaza iar fratele lui mi-a spus ca nu ia nimic.
Doar ca regimul lui de viata consta in foarte multa miscare, ceea ce vara este posibila, dar cand vine iarna acest lucru este imposibil. Si de aceea m-am gandit sa fac o strangere de fonduri pentru ca familia sa ii achzitioneze o banda de alergat, ca miscare sa nu inceteze iarna, pentru ca de miscare multa este nevoie. Si din dialogul purtat cu fratele lui, am inteles ca intentioneaza sa-I achizitioneze o banda performanta de alergat, care sa ii permita sa faca miscare multa, dar ca momentan cele performante sunt scumpe iar una ieftina nu ii foloseste la nimic.
Asa ca am decis sa ma implic mai mult si impreuna cu mama lui, am deschis un cont in lei pentru donatii. Contul este deschis la BCR GALATI PE NUMELE GAFTON IOANA:
IN LEI : RO86RNCB0141120513530001
