Bucuria unui campion

          Astazi este Sfantul Andrei, ocrotitoul Galatiului si totodata hramul Catedralei Episcopale Galati, patronata de Inalt Prea-Sfintitul Casian Craciun. La aceasta mare hram, catedrala a fost imbracata in sarbatoare iar slujba arhiereasca a fost tinuta de insusi Patriarhul Romaniei Prea Fericitul Parinte Daniel insotit de 11 episcopi si foarte multi preoti si invitati de seama ai orasului Galati. Am reusit cu greu, sa ma strecor cu fratele in Catedrala si "dand din coate " am ajuns foarte aproape pentru a lua parte la Sfanta Liturghie. Emotionat vizibil Lucian, ca il vede pe Patriarhul Daniel, o fata bisericeasca, pe care doar la televizor il putea vedea, nu isi mai incapea in piele de fericire.

           Vroia sa patrunda cu privirea fiecare detaliu, fiecare imagine si sa nu rateze nici cel mai mic semn. Cand deodata in strana din partea dreapta, vede pe cineva care face mandrie Romaniei, si un Om de o calitate ce te face sa mai strigi din cand in cand: "Sunt roman!": LUCIAN BUTE. Nu va spun, din acel moment, fericirea lui a crescut la intensitate mare, nu stia unde sa se mai uite la slujba, la Lucian , la noi sau la haina de sarbatoare a catedralei.

             Intr-un final, drept sa recunosc aveam putine emotii, mi-am luat fratele de mana si l-am rugat pe Lucian Bute daca imi permite sa la fac o poza impreuna. Calitatea, dragostea si omenia din Lucian Bute l-au facut pe acesta imediat sa accepte incantat si s-a fotografiat cu fratele meu. Eu i-am multumit din inima dar fratele meu i-a spus multumesc din suflet, pentru ca fericirea ce se vedea in ochii lui inlocuia 1000 de cuvinte.

Multumesc Lucian Bute pentru acest dar minunat.

             Cu toata dragostea pentru campionii nostri: Fratele meu campion in luta cu viata si Lucian Bute Campion in ring!

P.S. Seara am iesit sa la sarbatorile Galatiului si ne-am intalnit cu Lucian Bute si de data asta el l-a prins pe fratele meu de mana si l-a salutat! Astazi a fost o zi de sarbatoare pe acre fratele meu a trait-o din plin.

Multumesc Doamne!

salut suflet ratacit

            Frigul a pus stapanire incet peste Romania si peste sufletele noastre! Atunci cand vine frigul, timpul parca se opreste in loc, lumina zile parca fuge pentru a face cat mai repede loc intunericului, care parca nu vrea sa ne lase sa e bucuram de ceea ce inseamna lumina. Lucian, cu cat ziua devine mai mica, cu atat sansele lui sunt mai mici sa se mai bucure de plimbari lungi pe afara. Daca treci prin fata geamului unde sta, vei vedea un nas lipit parca de geam si o privire agera care parca ar numara frunzele care cad din copaci imbatraniti de timp.

            Totul pare un taram de poveste, linistea noptii se asterne, privirea se dezlipeste de geam si incearca sa gaseasca ceva interesant la televizor, dar cand vezi numai piti , iti vine sa arunci televizorul pe geam. Se foieste prin casa , se plimba dintr-o camera alta, imitand plimbarile lungi din cursul verii. Doamne! striga mintea lui, ajuta-ma sa mai treaca o zi si sa pot merge, ajuta-ma sa ma pot da si maine jos din pat. Poti sa iti dai seama doar privindu-i ochii tristi si ingandurati, privirea pierduta intr-o infiniate de idei.

            It promit, Lucian ca voi face tot ce imi sta in puteri sa te ajut si sa iti vezi visul implnit. O seara buna tuturor celor ce citesc acest blog.

Speranta nu moare!

Astazi este ziua Sfantului Dimitrie, un mare facator de minuni, pe care il rog sa imi intinda o mana de ajutor si sa faca o minune cu Lucian. Acest inger, care astazi cand a venit la vecernie, era mai vesel si mai plin de viata ca niciodata. Se mai poate bucura inca de o zi cu vreme buna de plimbare. Apropos, citeam pe blogul unei vedete de la noi din Romania despre faptul ca un blog trebuie sa prezinte mai multe date personale si mai multe amanunte despre viata persoanei pentru care se cere ajutor.
       Poate ca da exista un gram de adevar in aceste cuvinte, dar in Romania noastra, utilizarea documentelor oficiale prin intermediul internetului in mod public pot avea mai mult efecte negative decat pozitive. Cand vrei sa ajuti un om bolnav care are nevoie de ceva, nu trebuie sa o faci in mod public ci doar sa soliciti dovada celor spuse in mod privat, asta cand inima iti este deschisa spre ajutor.
       Da! Vreau pentru Lucian o banda de alergat, care sa ii ajute pentru musculatura picioarelor. Si daca ar fi costat 800 roni, poate era mai usor. Dar, banda costa 2000 de lei, pentru ca este aproape de performanta!

Multumesc si sper sa nu uitati!

Si Dumnezeu da raspuns

Cand te astepti mai putin, Dumnezeu iti da raspuns la strigarea ta de ajutor! Iti multumesc Doamne, ca pe lumea asta mai sunt oameni, putini cei drept, care nu se dau inlaturi de la nimic si sunt gata oricand sa iti intinda o mana de ajutor! tu cazi mereu in deznadejde, dar Dumnezeu te ridica. Intri mereu in panica atunci cand vezi ca numai ai solutii si in al 12-lea ceas Dumnezeu iti intinde o mana! Sa speram ca oamenii vor auzi!

A mai trecut o zi din viata lui!

Maine e sarbatoare mare! Sfanta Cuvioasa Parascheva este slavita in tot pamantul romanesc si in fiecare suflet de roman aflat pretutindeni in lumea asta mare. Astazi m-am dus din nou la biserica si din nou l-am vazut pe el, ingerul prins in trup de om! Cu toate ca, afara frigul isi arata coltii incetisor incetisor, pe chipul lui Lucian se citea caldura, dragoste si bucuria de a veni inca o zi la slujba de priveghere.

Astazi!

Astazi m-am decis sa vand un telefon! Vreau sa il vand ca visul meu sa devina realitate. Motorola L7e  se numeste telefonul si il dau cu 150 de lei! Cine vrea postati un mesaj!

Povestea unui inger

In periplul prin viata, am cautat mereu sa inteleg ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa daruiesti totul fara sa accepti nimic in schimbul a ceea ce oferi. Am fost mereu lovit atunci cand ma asteptam cel mai putin, prieteni care se dovedesc a fi dusmani, rude care se iubesc pana la impartirea mostenirii, oameni care isi inseala partenerii de viata si lista dureroasa poate continua. Apoi vine o singura intrebare: mai exista dragostea curata? Vezi atatea cazuri de dragoste materialnica, dragoste perversa sau asa zisa dragoste de ochii presei. Si totusi veti vedea, ca iubirea este totul, ca iubirea poate fi in forma ei cea mai pura si mai inaltatoare, faptul ca iubirea nu a disparut.

Povestea incepe asa: de o buna bucata de timp am inceput sa merg aproape in fiecare seara la slujba de la catedrala din Galati! Si aproape in fiecare seara vine un tanar cu handicap insotit mereu de aceeiasi persoana. Este un om cu chip de inger, un suflet curat prins in temnita unui trup bolnav. Dar desi viata a fost nemiloasa cu el, am observat ca in ciuda dizabilitatilor lui, acest tanar stia toata randuiala in biserica, fiecare gest si fiecare inchinaciune spunea totul despre educatia lui religioasa. Sunt oameni care nu au nici o problema de sanatate si au totul dar nu stiu, ce sa faca intr-o biserica sau cum sa se poarte. Si acest tanar era urmarit in deaproape de insotitorul lui, care nu era nimeni altul decat fratele lui (dupa cum am aflat de la oamenii prezenti la slujba) sau de mama lui dupa cum povesteau cei din jur.

Se pare ca e foarte cunoscut de lumea de aici, preotii il binecuvanteaza, maicile il iau in brate iar lumea din jurul lui ii sunt prieteni. E o mare bucurie sa ii vezi stralucirea din ochi si bucuria de pe fata lui cand se afla acolo.                    

Fratele lui are mare grija de el, ii sterge sudoarea fruntii , ii da sa bea atent apa si ii urmareste fiecare miscare gata oricand sa il ajute daca are nevoie de ceva. In ochii fratelui se citeste grija de zi cu zi, dar mai ales dragostea cu care isi inconjoara fratele zi de zi.  Se vede clar ca acest copil e norocos, are parte de ceea ce multi dintre noi nu avem parte de o dragoste curata si dezinteresata. Suntem multi pe lumea asta, care nu am invatat ce este dragostea adevarata, dar la acest baiat am invatat-o.

M-am gandit in prima faza ce as putea face pentru el, mi-as dori tare mult sa pot sa ajut un asa om care merita respect, dar nu stiu cum. Spun acest lucru, pentru a in prima faza m-am dus sa le ofer niste bani, dar am fost refuzat intr-o maniera eleganta. Si asa ca m-am dat drept un reprezentant al unei organizatii nonguvernamentale si am vorbit cu fratele baiatului. Dupa ce l-am intrebat de ce boala sufera (encefalopatie infantila cronica), l-am intrebat de tratament care cred ca il urmeaza iar fratele lui mi-a spus ca nu ia nimic.

Doar ca regimul lui de viata consta in foarte multa miscare, ceea ce vara este posibila, dar cand vine iarna acest lucru este imposibil. Si de aceea m-am gandit sa fac o strangere de fonduri pentru ca familia sa ii achzitioneze o banda de alergat, ca miscare sa nu inceteze iarna, pentru ca de miscare multa este nevoie. Si din dialogul purtat cu fratele lui, am inteles ca intentioneaza sa-I achizitioneze o banda performanta de alergat, care sa ii permita sa faca miscare multa, dar ca momentan cele performante sunt scumpe iar una ieftina nu ii foloseste la nimic.

Asa ca am decis sa ma implic mai mult si impreuna cu mama lui, am deschis un cont in lei pentru donatii. Contul este deschis la BCR GALATI  PE NUMELE GAFTON IOANA:

IN LEI  : RO86RNCB0141120513530001