Frigul a pus stapanire incet peste Romania si peste sufletele noastre! Atunci cand vine frigul, timpul parca se opreste in loc, lumina zile parca fuge pentru a face cat mai repede loc intunericului, care parca nu vrea sa ne lase sa e bucuram de ceea ce inseamna lumina. Lucian, cu cat ziua devine mai mica, cu atat sansele lui sunt mai mici sa se mai bucure de plimbari lungi pe afara. Daca treci prin fata geamului unde sta, vei vedea un nas lipit parca de geam si o privire agera care parca ar numara frunzele care cad din copaci imbatraniti de timp.
Totul pare un taram de poveste, linistea noptii se asterne, privirea se dezlipeste de geam si incearca sa gaseasca ceva interesant la televizor, dar cand vezi numai piti , iti vine sa arunci televizorul pe geam. Se foieste prin casa , se plimba dintr-o camera alta, imitand plimbarile lungi din cursul verii. Doamne! striga mintea lui, ajuta-ma sa mai treaca o zi si sa pot merge, ajuta-ma sa ma pot da si maine jos din pat. Poti sa iti dai seama doar privindu-i ochii tristi si ingandurati, privirea pierduta intr-o infiniate de idei.
It promit, Lucian ca voi face tot ce imi sta in puteri sa te ajut si sa iti vezi visul implnit. O seara buna tuturor celor ce citesc acest blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu